Datele vremii menționează faptul că, în anul 1668, Gheorghe Vriconosa din Bosnia a donat capelei fraților franciscani din Radna o icoană a Maicii Domnului tipărită pe hârtie în atelierul unui meșter tipograf din Italia. În septembrie 1695, capela a fost incendiată de către soldații turci, ea arzând până la temelie.
Însă, în mod surprinzător, icoana a scăpat intactă din incendiu, aceasta fiind icoana făcătoare de minuni cinstită de credincioși până astăzi.
Locul de pelerinaj de la Maria Radna a fost recunoscut public de biserică abia în anul 1750, prin intermediul canonicului Johannes Szlezak.
Deoarece biserica veche a devenit neîncăpătoare, la data de 7 iulie 1756 a fost pusă piatra de temelie a unei noi biserici, care a fost sfințită în 1767 de episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain, care a mutat, totodată, icoana miraculoasă din vechea capelă în noua și frumoasa biserică, construită în stil baroc.
Aceasta are o lungime de 63 metri, o lățime de 16 metri și o înălțime interioară de 21 metri. Înălțimea exterioară, împreună cu turnurile care au fost supraînălțate în anul 1911 cu câte 30 de metri fiecare, este de 67 metri, dominând împrejurimile.
În anul 1770, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a primit o ramă din argint înaltă de 3,3 metri și lată de 2,7 metri, confecționată între anii 1769 — 1771, la Viena, în atelierul lui Joseph Moser, meșterul aurar al Curții Imperiale, o operă de artă unică în această parte a Europei.
Lucrările la biserică au fost finalizate în anul 1820, în același an fiind aplicate pe icoană două coroane din aur și pietre prețioase, donație a lui Alexander von Rudnay, Arhiepiscop de Esztergom.